"De cand am plecat, viata mea s-a schimbat, in general, in bine. Traiesc asa cum mi-am dorit si deocamdata imi place", spune consultantul Adrian Stanciu intr-un interviu realizat virtual, via iPad, dintr-o localitate rurala aflata la 100 de kilometri de Bordeaux, Sainte Foy la Grande. Omul care a fondat alaturi de Costea Dumitrescu cea mai mare firma de training si consultanta in resurse umane din Romania, Ascendis, si care, mai tarziu, a continuat sa ofere consultanta de afaceri prin compania Human Synergistics locuieste din august 2009 in Franta. S-a mutat cu familia acolo, atras de farmecul vietii rurale frantuzesti, fara sa se uite prea mult inapoi sau sa se intrebe daca nu cumva renunta la prea multe plecand din tara natala unde, ca om de afaceri, a reusit sa aiba o cariera plina.
Inainte de a se implica in zona de consultanta organizationala, Stanciu a avut preocupari mai tehnice - a fost managing director la Xerox Romania, business unit director al Xerox CEE si director general la Arexim, o companie de sisteme integrate IT, careia i-a fost cofondator si pe care apoi a vandut-o catre Xerox Corp. S-a implicat si in sectorul serviciilor financiare - a inceput, alaturi de Anca Bidian, afacerea Kiwi Finance, care astazi este liderul pietei de brokeraj de credite.
Cu alte cuvinte, pana la aproape 50 de ani, Adrian Stanciu a trait si a muncit intr-o Romanie unde i-a mers foarte bine profesional, numai ca asta nu i-a mai fost suficient. Asa ca a plecat dintr-un oras agitat, cu aproape 3 milioane de locuitori, intr-un orasel linistit, cu 4.000 de oameni, "dar care are toata infrastructura de prima necesitate imaginabila". Din acest punct de vedere, n-a vazut plecarea ca pe un pas inapoi. "Franta are marele avantaj, pentru cineva care vrea doar sa traiasca acolo, nu sa si lucreze, ca are un stat central puternic si relativ functional si o infrastructura neverosimil de bine dezvoltata. Cand spun infrastructura nu ma refer doar la transporturi si comunicatii, ci mai ales la restul: scoli, spitale, farmacii etc.", spune Stanciu.
Locuieste acum intr-o comunitate de trei comune, invecinate, fiecare cu cate 3.000-4.000 de locuitori. La aceasta comunitate de 12.000 de oameni sunt patru scoli, dintre care una privata, doua licee, sase supermarketuri, un spital, o statie de ambulante, un laborator de analize medicale, "vreo sase farmacii si vreo 10 patiserii (desigur)". Practic, nicio deosebire majora in ceea ce priveste accesul la "civilizatie" intre o comuna frantuzeasca si un oras destul de bine dezvoltat din Romania. "Franta e un loc unde poti locui la tara si sa nu-ti lipseasca nimic din cele de prima necesitate. De lipsit ne lipsesc insa atractiile oraselor mari, de la restaurante de figuri la filarmonica. Le gasim insa pe toate la Bordeaux, care e la o ora de noi", precizeaza Stanciu. Lipsa lor nu ii provoaca frustrari majore si nici macar batai de cap, pentru ca activitatile care ii plac cel mai mult si ii ocupa cea mai mare parte a timpului nu includ mai nimic din ce inseamna ritmul agitat al vietii de metropola. "Citesc, ma plimb printre vii, cant la chitara, mai lucrez ce pot face de acasa, dar nu cine stie ce. E un mod de viata pe care nu l-am planificat asa, dar care asa a iesit si-mi place mult de tot, pentru ca urasc monotonia", povesteste Stanciu.
Viata in sudul Frantei nu este atat de scumpa pe cat ar putea sa para, ba chiar, pe alocuri, Franta este chiar mai ieftina. "De pilda, energia in casa noastra din Franta, care are totusi 320 mp, ne costa cam cat in casa din Bucuresti, care are, intamplator, cam aceeasi suprafata", exemplifica Stanciu. Diferente enorme sunt la capitolul comunicatii, unde Franta sta mult mai prost decat Romania, cu servicii slabe si costuri cam de trei ori mai mari decat la noi.
In general, costul vietii este cu aproximativ 25-30% mai mare decat in Romania. "Desigur, depinde la ce nivel traiesti. In Franta lipseste nivelul ultra-ieftin din Romania, painea de un leu si pantofii de 40 lei. Dar la nivelul clasei medii, preturile sunt comparabile. Ce e zdrobitor si prohibitiv in Franta sunt serviciile, care sunt si de 10 ori mai scumpe decat in Romania si de calitate, in general, proasta", apreciaza Adrian Stanciu.
Recunoaste ca nici pana acum, la aproape doi ani de cand s-a stabilit in Franta, nu a reusit sa se integreze. "De integrat nu prea ne-am integrat, cel putin nu in comunitatea franceza. Unul dintre motive este ca noi nu prea suntem sociabili. Faptul ca sotia mea a inceput sa invete franceza dupa ce ne-am mutat a fost si el un factor. In plus, francezii sunt un popor ciudat, foarte politicosi si formali si cu mare respect fata de felul lor de a face lucrurile, de la a lua pranzul pana la a organiza o chermesa. Nu e genul nostru", spune Adrian Stanciu.
De aceea, in afara de "o foarte buna prietena frantuzoaica", familia Stanciu se gandeste tot la Romania atunci cand vine vorba de prieteni si socializare. Cel putin o data pe luna, Adrian Stanciu vine in Romania, ceea ce, dupa cum apreciaza, este mai des decat avea de gand atunci cand a plecat. Prietenii si familia care au ramas in tara nu sunt insa singurul motiv care il aduce lunar la Bucuresti. Continua sa faca afaceri, pentru ca a fost si el lovit de criza si asta i-a impus sa lucreze chiar si de la distanta. "Eu imi propusesem sa nu mai lucrez dupa varsta de 50 de ani, pe care tocmai am implinit-o, dar criza asta m-a dat complet peste cap. Pe de o parte pentru ca am pierdut bani, dar pe de alta, mai ales, mi-am pierdut increderea intr-un model de retragere bazat pe investitii de capital. Asa ca deocamdata, cat mai am clienti si ma mai duce mintea, m-am hotarat sa mai lucrez."
Si-a stabilit, totusi, un ritm rezonabil - conditia este sa nu lucreze mai mult de 10 zile pe luna si nu mai mult de 10 luni pe an. "Am, deci, un mod de viata oarecum straniu, pe care nici autoritatile franceze, nici cele romane nu-l inteleg. Locuiesc in Franta si lucrez in Romania. E chiar OK sa fii european", glumeste Stanciu.
Este partener in Human Synergistics Romania, alaturi de Iuliana Stan, cea care se ocupa de conducerea curenta a firmei, partener in birourile Human Synergistics din Bulgaria, Ungaria si Serbia si, pe langa acestea, se ocupa de propriii clienti de consultanta, in strategie de afaceri si mai ales in strategie de organizatie.
In plus, lucreaza la doua proiecte; in primul este partener cu Eugen Voicu pentru dezvoltarea firmei de servicii financiare Certinvest, rascumparata cu un an in urma de catre Eugen Voicu de la Aviva. Cel de-al doilea proiect este derulat impreuna cu Cosmin Alexandru, directorul asociat al companiei de branding Brandivia, si vizeaza crearea unui program de formare de lideri care sa se bazeze pe cercetarile si experientele din ultimii 20 de ani ale celor doi oameni de afaceri.
In ceea ce priveste modul cum se vede Romania prin ochii unui emigrant precum Adrian Stanciu, lucrurile arata cel putin interesant. "In general, o vad mai bine decat de la apropiere si mai bine decat majoritatea conationalilor mei. Ma mira, de la distanta, pasiunea absurda pe care o pun romanii in politic, iar peisajul asta, vazut de la distanta, e socant. Romanii sunt cei mai mari dusmani ai lor", crede omul de afaceri. Ca majoritatea managerilor, vede insa primele semne ale revenirii economice si vorbeste despre trecerea la o paradigma economica mai sanatoasa, in care atat indivizii, cat si corporatiile vor renunta la una dintre cele mai "ucigatoare si generatoare de stagnare" trasaturi ale lor - asteptarea ca altii sa le faca viata mai buna.
