Eu am ales Franta pentru ca am plecat cu logodnicul meu care nu e in domeniul medical si am zis ca Franta in primul rand este dezvoltata din punct de vedere economic cat si social. Ca geografie este in centrul Europei de vest, noi avand rude atat in Amsterdam, Londa si Barcelona ne-a fost mai usor sa alegem tara. Din punct de vedere medical, stiam colegi care au plecat si ei prin Franta, dar cel mai interesata am fost de raspunsurile la intrebarea "de ce te-ai intors?", de ce as putea fii eu nemultumita in tari unde viata sociala este net superioara celei din Romania.

Exemple de nemultumire din partea medicilor care s-au  intors in tara, au fost :

• "Sunt departe de familie" - nu credeam dar este foarte adevarat, e foarte, foarte greu sa te desparti de familie dupa atatia ani, de aceea trebuie sa te gandesti foarte bine la decizia ta. La inceput totul e nou, totul e frumos si curat, de vizitat nu mai spun, nu se termina niciodata si cand se termina foarte usor te poti urca in tren sau masina si pleci sa vizitezi alte orase sau tara. E greu fara familie, e greu fara prieteni, fara intalniri neprogramate (in Europa de vest nu exista asa ceva, pentru a te putea  intalni cu un prieten/a trebuie sa „iti” rezervi cu 2 luni inainte locul in programul lor, dificil pentru mine). E greu sa nu mergi in fiecare week-end la cate o zi de nastere, daca vrei sa razi, sa plangi sau sa lenevesti trebuie sa le faci singur. Este singurul lucru la care le dau dreptate celor  care s-au intors in tara; degeaba iti faci aici noi prieteni, nu e colega ta de banca din clasa I, nu e vecina de deasupra cu care ai trait o viata, nu e cea mai buna prietena care iti stie cele mai adanci secrete, asa ceva nu vei gasi in strainatate si iti va lipsi mereu (multumesc ca sa inventat skype-ul si telefoanele mobile).
• "Francezii sunt nationalisti" - sunt aici de aproape un an si pot sa spun ca atat de multe nationalitati la un loc, n-am mai vazut niciodata. Nu cred asta despre francezi sincer, am lucrat cu ei dar si cu alte nationalitati (chinezi, tunisieni, albanezi, algerieni, marocani etc.) si s-au comportat normal cu mine, dar si cu colegii mei. Uneori se poarta ciudat cu tine, dar incearca sa te integreze mereu intre ei, sunt super cumsecade, respectuosi si cu bun simt.
• "Niciodata nu ma vor trata ca unul de ai lor" - poate asa e, sincer nu stiu, nici n-am incercat si nici nu vreau. Eu vreau doar sa fac ceea ce imi place (sa fiu doctorita) intr-un loc in care lumea ma respecta, unde pot avansa in cariera, unde pot avea un viitor. Sunt sigura ca ceea ce vreau eu, nu este in Romania. Dupa 6 ani de facultate aici esti respectat, ai un salariu bun (normal, super mic pentru ei, dar pentru mine nici nu se compara cu ce aveam in romania, o sa va povestesc si despre salarii), curatenie, secretara, studenti care muncesc si te ajuta, toate analizele de care citesti in carti, dar de care nu te poti atinge in tara, toate felurile de Betadina, toate tipurile de ace, pansamente etc... toate la discretie.

De ce Franta ca si medic?  Ti se recunoaste orice stagiu facut aici si in tara. Noi in Romania invatam dupa sistemul frantuzesc. Chiar daca nu iti place aici, macar poti pune pe CV, am lucrat in Franta 6 luni. Am citit medicina in frantuzeste si ma regasesc, stiu ca sistemul seamana cu cel romanesc. Eu fiind surprinsa ca in Statele Unite, daca omul nu are asigurare trebuie sa il lasi sa moara in strada (nu as putea face asa ceva, sunt om inainte de a fi medic). In Germania  spre exepmplu, trebuie sa renunti la rezidentiatul tau si sa faci dupa sistemul lor un fel de rezidentiat, dar care daca nu il termini la ei, in tara nu ti-l recunoaste nimeni. Tot in sistemul medical German mi sa spus ca tu, ca si doctor, trebuie sa faci toate prelevarile de sange, sa faci toate administrarile de medicamente, iar limba dupa parerea mea CRED ca este imposibil de invatat, desi orice iti pui in minte este realizabil, deci "never say never".

E adevarat vizitasem Parisul inainte sa decid unde vreau sa lucrez. Mi s-a parut potrivit pentru mine, conteaza mult sa te simti confortabil, sa iti placa ceea ce vezi. Eu de cum am vazut prima data Parisul m-am indragostit, nu e asa de curat ca in Germania, francezii nu sunt asa de stricti dar totusi  nu se compara cu Bucurestiul. Aici totul este bine organizat, curatenie in spitale, agitatie pe strazi, oameni care isi traiesc viata, magazine care nu se inchid toate la ora 6 seara, asa cum am vazut in Amsterdam. Deci repet trebuie sa cauti ceva care se potriveste atitudinii dar si stilului tau de viata.

Autor: Daniela U.(Rezidentiat Plneumologie Paris)

Sursa: eFranta.ro