Mai degraba redactat decat 'scris', Ghidul, semnat de un urologul, Bernard Debre, şi de un parlamentar, Philippe Even, decan al Facultăţii de Medicină şi preşedinte al Institutului omonim, se află la a treia ediţie. La o luna de la aparitia lui in magazine, a fost nevoie de tiparirea unui nou tiraj, de 200.000 de exemplare.

In cele 900 de pagini ale sale, studiul sintetizează marile patologii, evoluţia industriei farmaceutice şi impasul cercetării contemporane. Mai presus de toate, însă, oferă o listă atentă de mii de medicamente - utile, inutile, periculoase - cu toate indicaţiile posibile, numele laboratorului, eficienţa, gradul de risc şi preţul.

Nefiind vorba de un thriller captivant si plin de suspand, nici de un roman pasionant sau de un genial eseu ştiinţific, formidabilul succes al lucrarii te pune pe gânduri, afirma La Stampa. In opinia publicatiei, secretul acestei reusite rezida in faptul ca autorii aduc in discuţie o serie de chestiuni cruciale: medicalizarea vieţii cotidiene, medicii şi medicina, cheltuielile de îngrijire a sănătăţii şi industria farmaceutică, sănătatea şi boala, speranţa de vindecare şi vechea ambiguitate a medicamentelor exprimată prin cuvântul grecesc 'pharmakon', 'remediu' şi 'otravă'.

Cei doi autori afirma, printre altele, ca jumătate din toate medicamentele prescrise de medicii din Franţa, ţara europeană care devorează cele mai multe produse farmaceutice (36 miliarde de euro pe an), depăşindu-i pe britanici şi italieni, fără ca prin aceasta să câştige în termeni de speranţă de viaţă, sunt inutile, in realitate. În ţările bogate, speranţa de viaţă se datorează medicamentelor 'utile', în primul rând antibiotice şi medicamente care tratează infecţii virale şi retrovirale ca HIV, şi cele care tratează şi încetinesc progresia cancerului. Nu este întâmplător faptul că au fost incluse în acea etapă de dezvoltare a industriei farmaceutice, iniţiată imediat după cel de-al doilea război mondial şi încheiată odată cu abandonarea cercetării de către industrie.

Teza celor doi autori este că domeniul farmaceutic este preocupat de marketing şi propune medicamente tot mai noi, care sunt, în realitate, o reeditare a unor vechi molecule, care nu aduc niciun beneficiu şi costă mai mult. Cu alte cuvinte, 'plătim copia Monei Lisa mai mult decât Gioconda originală', pentru a cita cuvintele lor. Dar de ce, dacă este adevărat că atât de multe medicamente sunt inutile şi dăunătoare, sunt ele aprobate şi înregistrate de serviciul naţional şi în cele din urma prescrise de medicii de spital, specialişti şi internişti? De ce - susţin autorii - există o relaţie 'bolnavă' între cei care produc, cei care aprobă şi cei care prescriu medicamentele? Nu întâmplător industria farmaceutică este 'cea mai profitabilă, mai cinică şi mai puţin etică dintre toate'.

Cartea a stârnit, inevitabil, o furtună de controverse. Abundă adjectivele care o desfiinţează din partea lumii şiinţifice, medico-profesionale şi administraţiei sanitare: 'scandaloasă', 'aproximativă', 'simplistă', 'defăimătoare', 'iresponsabilă'. Cei mai furioşi sunt medicii şi specialiştii - în special diabetologi şi cardiologi - care se simt trataţi ca 'şarlatanii' care vindeau odată remedii în pieţe şi îi acuză pe cei doi autori că au subminat încrederea pacienţilor, dintre care mulţi se prezintă în clinicile lor cu cartea sub braţ şi pretind să controleze reţetele. Polemicile fac însă bine editorilor cărţii: medicamente utile, inutile sau periculoase - pentru ei este curată sănătate.