Cum a devenit Provenţa la modǎ

Cum a devenit Provenţa la modǎ

Provenţa, aceastǎ regiune francezǎ din sud-estul Franţei unde se aflǎ şi oraşul Avignon, nu a scǎpat acestui fenomen,  “moda”. Pentru cǎ existǎ şi mode turistice, nu numai vestimentare sau muzicale sau culinare… Iar provenţa este "la modǎ" de mai bine de douǎ decenii.

 

Matei Vişniec – corespondenţa de la Avignon

Provenţa, aceastǎ regiune francezǎ din sud-estul Franţei unde se aflǎ şi oraşul Avignon, nu a scǎpat acestui fenomen,  “moda”. Pentru cǎ existǎ şi mode turistice, nu numai vestimentare sau muzicale sau culinare… Iar provenţa este "la modǎ" de mai bine de douǎ decenii. Moda rǎmîne un fenomen complex şi îşi poate face apariţia acolo unde nu te aştepţi. Acum cîţiva ani era "la modǎ" ecologia, în sensul cǎ multǎ lume se interesa de ea mai mult din mimetism, dar criza a mǎturat aceastǎ modǎ…

Moda nu ocoleşte nici turismul şi din cînd în cînd auzim că unele destinaţii ar fi la modă. După căderea comunismului occidentalii au descoperit farmecul uluitor al unei capitale pe care o ştiau sub cizma sovieticilor, Praga, drept pentru care ea a devenit imediat la modă.

Britanicii sunt însǎ cei care au declanşat mai multe mode turistice în Europa în ultimile două sute de ani. Mereu în cǎutare de soare, aristocraţia britanică a fost cea care  a început, la începutul secolului al XIX-lea, să-şi petreacă iernile pe Coasta de Azur, în Franţa, ceea ce a declanşat o adevărată modă şi întreaga aristocraţie europeană a urmat exemplul.

De notat, cǎ pe atunci nimănui nu-i trecea prin cap să-şi petreacă şi vacanţele de vară pe malul Mediteranei. Lumea bună a Franţei, în frunte cu aristocraţii şi cu artiştii din toate domeniile îşi petreceau vara pe coasta normandă a Atlanticului. Si aşa au apǎrut celebrele staţiuni Deauville, Trouville, Cabourg…

Erau şi mai aproape de Paris, este adevǎrat. Abia după primul război mondial, prin 1924, o mînă de artişti excentrici, printe care se aflau Picasso şi scriitorul american Scott Fitzgerald, au decis să-şi petreacă vara în sudul Franţei, ceea ce a declanşat apoi o nouǎ modă…

Pelerinajul de varǎ spre Mediterana. De notat cǎ lor le-a fost greu atunci sǎ convingǎ un patron de hotel sǎ-şi ţinǎ stabilimentul deschis, pentru cǎ toate hotelurile vara… închideau.   

Cel mai halucinant fenomen de modă turistică din ultimii 30 de ani este însă descoperirea Provenţei. Festivalul de la Avignon există din 1947 dar el n-a provocat la ora aceea apariţia unui turism de masă şi nici nu i-a incitat în masă pe parizieni, dar mai ales pe britanici, pe belgieni sau pe olandezi să înceapă să cumpere vechi ferme din regiune pentru a le restaura şi a le transforma astfel în case de vacanţă.

Această modă e venit mai tîrziu, după 1980, cînd a început să fie construit trenul de mare viteză între Paris şi sudul Franţei. Cei 800 de kilometri care separă Parisul de Provenţa pot fi parcurşi acum numai în două ore şi patruzeci şi cinci de minute, ceea ce parcă le-a deschis brusc ochii investitorilor şi turiştilor.

Brusc ei au descoperit că în regiunea Luberon se află zeci şi zeci de sate (sau burguri) care sunt printre cele mai frumoase din Franţa, că tradiţiile culinare şi culturale ale Provenţei sunt o încîntare pentru simţuri, că marea se află la numai o oră cu maşina de Avignon şi că în definitiv cînd închiriezi un apartament într-o vilă cu piscină nici nu ai nevoie de mare. De notat cǎ azi, între Paris şi Marsilia trenul face doar trei ore, şi cǎ britanicii pot veni cu la Avignon direct cu trenul de la Londra.

O carte-fenomen despre Provenţa

Si mai uluitor este însà impactul pe care l-a avut cartea intitulată "Un an în Provenţa" scrisă de britanicul Peter Mayle în 1989, El n-a făcut decît să povestească viaţa sa de zi cu zi ca proprietar al unei case într-un frumos sat din inima Provenţei, Ménerbes.

Succesul cărţii a fost uluitor, ea s-a vîndut numai în Marea Britanie într-un milion de exemplare, şi în restul lumii în 8 miloane de exemplare. Mii de britanici au urmat exemplul lui Peter Mayle şi şi-au cumpărat case în Provenţa.

El, din păcate, n-a mai avut linişte în satul Ménerbes fiind asediat de ziarişti, de compatrioţi şi de admiratorii săi din lumea întreagă care veneau la Ménerbes ca să-i ceară autografe. Peter Mayle a fost obligat deci să-şi vîndă casa şi să plece (tot în Provenţa dar într-un loc pe care nu l-a mai dezvăluit). El povesteşte într-un interviu cǎ a luat aceastǎ decizie în ziua în care în faţa casei sale s-a oprit un autobuz cu japonezi. Ghidul respectiv inclusese în traseul de vizitare şi casa celebrului Peter Mayle.

Provenţa a fost însă invadată şi de mii de pictori şi de artişti plastici (sculptori, ceramişti, fotografi, videaşti, etc.) dintr-un alt motiv, care ţine de fantasmele culturale. In secolul al XIX-lea, artişti precum Van Gogh şi Gauguin, s-au dus în Provenţa în căutarea unor culori şi a unei lumini pe care nu le aveau la Paris sau în nordul Franţei. Ca sǎ nu mai spun cǎ Cezanne este nǎscut la Aix-en-Provence unde a pictat într-o manierǎ de care este responsabilǎ şi lumina Provenţei…

Exemplul lor a fost urmat în toată prima jumătate a secolului al XX-lea de alţi pictori, de la Chagall la Picasso… Ei bine, pe urmele lor, artiştii contemporani şi-au cumpărat case, mai ales în centrul burgurilor din Provenţa, şi au creat în această regiune una dintre cele mai dense reţele de ateliere şi galerii de artă din lume…    

Provenţa este, deci, la modă. Ceea ce înseamnă că vilele şi apartamentele sunt închiriate pentru varǎ cu şase luni înainte sau chiar mai mult de cei care vor să se bucure de farmecul acestei regiuni…

Dacǎ ajunge cineva acum la Avignon nu mai gǎseşte nici o camerǎ de hotel liberǎ, eventual doar din întîmplare dacǎ pleacǎ vreun client mai repede… Pentru cine vrea sa-şi închirieze o camerǎ de hotel pentru festivalul de anul viitor este bine sǎ sune chiar de pe acum…

Trebuie sǎ mai spunem cǎ o întreagă industrie culturală s-a dezvoltat pe fondul invaziei turistice precum şi o industrie a fantasmelor. Provenţa a devenit un mit, o celebritate mondială, simbol al artei de atrǎi. În cazul acestei regiuni, se întîmplă totuşi ceva dincolo de modă: cine trece prin această regiune măcar o dată, se îndrǎgosteşte pe viaţǎ de ea şi vrea să revină, iar unii încep să se gîndească serios să lase totul şi să se mute definitiv în Provenţa.

In subconştientul multora Provenţa echivaleazǎ cu un fel de "paradis".

Multǎ lume cautǎ paradisul pe pǎmînt, iar Provenţa este un paradis posibil. Nu existǎ turist care sǎ nu fi exclamat în faţa unor peisaje provensale "sunt paradisiace". Cine se apropie de abaţia Silvacane, aflatǎ în mijlocul unui cîmp de lavandǎ, rǎmîne pur şi simplu stupefiat de atîta frumuseţe.

Cînd am ajuns deci în Franţa, în 1987, mi-am dorit imediat să ajung în această Provenţă încărcată de mituri culturale şi artistice. Iar spaţiul m-a cucerit imediat, m-am simţit acolo ca într-un fel de Bucovină mediteraneană (pentru cǎ eu sunt nǎscut de fapt într-un "paradis" care este Bucovina...

O definiţie subiectivǎ a Provenţei.

Provenţa este, în primul rînd o întîlnire generoasă între istorie, cultură şi natură. Provenţa este locul în care măslinii se întîlnesc cu palmierii iar chiparoşii cu viile. Provenţa este locul în care Mistralul (vîntul care coboară din Munţii Alpi) îi poate înnebuni pe oameni dar în acelaşi timp purifică aerul, alungă norii şi amplifică forţa luminii.

Ceea ce mă uluieşte în această regiune este şi piatra, piatra albă a Provenţei, pe care o regăsim de altfel încorporată în edificii datînd din antichitatea greco-romană şi din evul mediul. Natura, este, deci, exoticǎ şi explozivǎ…

Ca şi istoria, de altfel. Istoriea cu I mare pentru că Provenţa a fost un loc de civilizaţii suprapuse. Galii, grecii şi romanii şi-au lăsat amprenta în această regiune parcă mai mult decît în altele de pe teritoriul Hexagonului. In apropiere de Saint-Rémy de Provence pot fi vizitate ruinele unui oraş unde pot fi văzute încă cele trei straturi de civilizaţie: urme ale urbei construite de gali peste care grecii au construit apoi un alt strat urban şi peste care au venit apoi romanii cu templele, cu vilele, cu băile şi cu alte edificii publice.

Dar Provenţa mai înseamnă şi o anume vecinătate cu Italia, influienţa artei italiene, a Renaşterii şi a papilor. Un fel de osmoză benefică s-a produs în această regiune între spectacolul naturii şi spectacolul istoriei.

Dacă ar fi să enumăr cîteva din ingredientele Provenţei aş pune pe listă vinul, uleiul de măsline, lavanda, concertul fastuos al greierilor, lumina de o exuberanţă care îţi ridică moralul, constelaţia de abaţii, cultul siestei… Dar şi umbra lui Cézanne la Aix-en-Provence sau a lui Van Gogh la Arles.  

Circuit literar în Provenţa pe urmele lui Alphonse Daudet şi ale lui Mistral.

în satul Fontvieille poate fi vizitatǎ o moarǎ de vînt în care, potrivit tradiţiei, Alphone Daudet şi-a scris o celebrǎ culegere de povestiri intitulatǎ "Lettres de mon moulin" (Scrisori din moara mea).

Pentru francezi aceste texte ţin de literatura clasicǎ, oricine le ştie aşa cum toatǎ lumea ştie în România "Amintirile din copilǎrie" ale lui Creangǎ. Un alt pelerinaj interesant în provenţa este pe urmele lui Frédéric Mistral, nascut în satul Maillane, şi care a scris în limba provensalǎ, iar în 1904 a fost recompensat cu premiul Nobel.

Din pǎcate limba provensalǎ a cam dispǎrut din viaţa zilnicǎ, dar nu şi din memoria Provenţei, iar la intrarea în fiecare localitate numele acesteia este scris în francezǎ şi în provensalǎ. Avignon în provensalǎ devine Avignoun. Fascinantǎ este şi istoria alchimistului Nostradamus nǎscut la Salon-de-Province, unde i s-a dedicat un muzeu.

El este considerat şi scriitor pentru cǎ textele sale obscure în care prevede tot felul de evenimente au înainte de toate o calitate literarǎ… Mai sunt şi alţi scriitori pe care i-am "vizitat" subiectiv în Provenţa, precum Marcel Pagnol care a trǎit la Marsilia, Emil Zola nǎscut la Aix-en-Provence sau sau Jean Giono, nǎscut la Manosque, autorul multor romane dintre care cel mai faimos este “Husarul de pe acoperiş” dupǎ care s-a fǎcut şi un film cu Juliette Binoche.  

Van Gogh, un alt personaj la Provenţei

Van Gogh a pictat 143 de pînze în aceastǎ regiune, unde a sosit în 1888. El este astǎzi unul dintre pictorii cei mai cotaţi din lume dar la ora aceea era considerat aproape un nebun.  Provenţa nu bănuia, într-adevǎr,  că umbra lui Van Gogh urma să planeze asupra ei şi să atragă, într-o bună zi, pe urmele acestui mare artist, sute de mii de turişti.

Astăzi, cine vizitează oraşele Arles şi Saint-Rémy-de-Provence se întîlneşte iremediabil cu Van Gogh. Mai multe expoziţii permanente îi sunt consacrate în ambele oraşe, iar municipalitatea din Arles a decis să transforme unul din cele mai frumoase palate ale oraşului într-o fundaţie purtînd numele marelui artist.

Si mai tulburătoare însă este întîlnirea cu Van Gogh la Saint-Rémy-de-Provence. Există, lîngă acest pitoresc oraş provensal, o veche mănăstire din secolul al XI-lea în care au fost dintotdeauna primiţi pentru îngrijire cei suferind de tulburări psihice şi de crize de personalitate.

Un fel de sanatoriu pentru neliniştiţi, pentru bolnavii de ei înşişi. Van Gogh a fost şi el internat acolo pentru că încă de pe atunci respectivul stabiliment încerca să-i vindece pe aceşti bolnavi ai minţii printr-un fel de terapie artistică. In perioada cît a stat la Saint-Paul de Mausole, Van Gogh a pictat de altfel ca un nebun… 143 de pînze şi 150 de desene…

Astăzi, turiştii pot vizita camera în care a stat Van Gogh şi li se propune un parcurs în peisajul înconjurător pentru a se opri şi ei în faţa unor cariere, a unor coline şi a unor cîmpuri pe care le-a pictat Van Gogh.

Culorile Provenţei, energile acelui vînt pe care îl detestă provensalii şi care se numeşte Mistral, natura explozivă a vegetaţiei, cerul de o strălucire ireală, toate acestea se regăsesc în pînzele pictate de Van Gogh în Provenţa şi care se află acum răspîndite în cele mai celebre muzee ale lumii.

Iatǎ ce cadou extraordinar, ce publicitate   le-a fàcut Van Gogh provensalilor! O publicitate care a intrat în istoria artei. Culmea este cǎ în timpul vieţii sale pictorul a vîndut doar un singur tablou pe care… i l-a cumpǎrt o femeie din satul Maillane, deci din Provenţa…

Matei Vişniec, Avignon

image
Size: 3.72 Mb

Citeste tot articolul:  http://www.rfi.ro/articol/reportaj-rfi/cum-devenit-proventa-moda

Citit 3832 ori

Lasă un comentariu

Facebook
Hoteluri

Căutaţi hoteluri

Data Check-in

calendar

Data Check-out

calendar
Curs Valutar
Bucuresti
Paris
Youtube

Urmareste-ne si pe Youtube!

Donatii

Inca de la infiintare, acest proiect a avut un singur scop, sa ajute romanii care vor sa ajunga in Franta sau care sunt deja pe aici, dar ca sa putem ajuta mai depare si sa dezvoltam acest proiect, avem nevoie de fonduri. Daca v-am fost de folos sau daca si dumneavoastra doriti sa ajutati pe cineva, puteti dona orice suma de bani incepand de la 1Euro. Aveti nevoie doar de un Card Bancar si sa apasati pe butonul "Donate", iar de restul se ocupa echipa eFranta. Toate platile sunt securizate. Va multumim de sprijin. 

 

Top