Un subiect care a fost deja evocat în mai multe ocazii, dar care a rǎmas în suspensie pentru cǎ nu existǎ încǎ dovezi clare cǎ armata sirianǎ ar fi utilizat acest tip de armament împotriva rebelilor. Washington-ul a afirmat de mai multe ori cǎ nu va permite lui Bashar Al-Assad sǎ treacǎ de aceastǎ "linie roşie" şi cǎ o eventualǎ utilizare a armelor chimice ar putea declanşa un rǎspuns militar din partea Occidentului. Coincidenţa face cǎ exact în ziua cînd John Kerry vine la Paris ziarul Le Monde publicǎ un lung reportaj realizat de doi dintre reporterii sǎi care au petrecut douǎ luni în Siria. Citez din editorialul publicat de cotidianul de dupǎ-amiazǎ: "Rǎzboiul din Siria a intrat într-o nouǎ etapǎ. El a devenit chimic. Gaze toxice care provoacǎ sufocarea şi moartea sunt folosite de forţele regimului de la Damasc împotriva rebelilor şi a populaţiei civile."
In ciuda mǎrturiilor celor doi reporteri trimişi în mod clandestin pe terenul luptelor din Siria, Le Monde precizeazǎ însǎ cǎ ei nu au adus şi proba incontestabilǎ cǎ Bashar Al-Assad a recurs la arme chimice. Numai o expertizǎ ştiinţificǎ ar putea decide acest lucru, prin examinarea de eşantioane. Citez din nou din Le Monde: "Nu orice gaz toxic înseamnǎ înseamnǎ şi o armǎ chimicǎ. Dar utilizarea unui agent toxic în cursul unor lupte îl transformǎ în mod sigur într-o armǎ". Din mǎrturiile celor doi reporteri, rezultǎ cǎ autoritǎţile ar fi recurs la un produs asemǎnǎtor cu gazul sarin. Cotidianul Le Monde va continua sǎ publice seria de reportaje realizate în Siria de cei doi trimişi ai sǎi şi care sunt extrem de acuzatoare faţǎ de paralizia de care a dat dovadǎ Occidentul în faţa dramei siriene.
O dramǎ care riscǎ sǎ devinǎ şi una libanezǎ, pentru cǎ între timp luptele s-au extins în aceastǎ ţarǎ. Libanezii sunt extrem de divizaţi în ce priveşte Siria, fostǎ putere tutelarǎ în Liban. Siiţii libanezi din Hezbolah s-au angajat deschis de partea lui Bashar Al-Assad şi participǎ, cu pierderi grele, de mai multe zile, la asediul oraşului Qousseir. Pe de altǎ parte, la Tripoli, în nordul ţǎrii, al doilea oraş ca mǎrime în Liban dupǎ Beirut, şiiţii şi suniţii se înfruntǎ de aproape o sǎptǎmînǎ iar ultimul bilanţ era de peste 30 de morţi. Spectrul unui lung rǎzboi în regiune, între şiiţi şi suniţi, sau al unei înfruntǎri generalizate între diverse comunitǎţi religioase şi etnice reapare la orizont. In nici un caz nu mai avem în Siria un conflict între cei care vor democraţia şi o dictaturǎ. Rǎzboiul a fost deviat pe terenul fanatismului, de unde şi dificultatea Occidentului de a se situa de o parte sau de alta.