Cînd un mare poet francez scria ode pentru Stalin

Larousse.fr

Pe data de 24 decembrie se împlinesc 30 de ani de la moartea unui mare poet francez şi a unui mare naiv în politică, este vorba de Louis Aragon. Timp de o lună, Partidul Comunist Francez l-a sărbătorit pe fostul său militant fidel, dar şi mediile culturale franceze au evocat figura acestui "personaj tragicomic al tragediei comuniste".

Partidul Comunist Francez a organizat la sediul său parizian, în ultimile săptămîni, mai multe manifestări omagiale dedicate poetului, manifestări punctate de expoziţii, evocări, lecturi, concerte şi lansări de carte.  Născut în 1897, Louis Aragon a trecut, în tinereţea sa, printr-o fază anarhistă înainte de a adera, în 1927, la Partidul Comunist Francez pe care nu-l va părăsi decît în ziua decesului său, pe 24 decembrie 1982. Iar înainte de scrie ode la adresa lui Stalin şi a Uniunii Sovietice poetul a experimentat dadaismul şi suprarealismul.  Marea sa tragedie constă în faptul că după revelarea crimelor comise de Stalin, în ciuda unei "crize existenţiale" pe care a trăit-o dureros, a rămas solidar cu doctrina comunistă şi cu Partidul Comunist Francez, oarecum singur împotriva tuturor (mai precis împotriva celorlalţi intelectuali care treptat s-au trezit din hipnoza comunistă).

         Louis Aragon nu este primul scriitor care lasă în urma sa o operă remarcabilă, dar plină şi de pagini jenante sau chiar absolut imposibile. Istoria literaturii şi a artei recunoaşte acest lucru: omul rămîne o fiinţă contradictorie iar uneori artişti extraordinari au comis acte stupide sau chiar au sprijinit ideologii criminale. Franţa cunoaşte mai multe astfel de cazuri, de exemplu cel al romancierului Louis Ferdinand Céline, căruia nimeni nu-i contestă maniera revoluţionară în care a scris roman dar căruia nimeni nu-i uită declaraţiile antisemite şi trecutul de colaborator cu puterea nazistă. Recent, în Franţa, a apărut romanul "Groapa" de Eugen Barbu. Un roman care rămîne o capodoperă a literaturii române moderne, deşi nimeni nu uită cît de apropiat era Eugen Barbu de regimul lui Ceauşescu şi de serviciile de securitate comuniste, şi cum scria el în revista "Săptămîna" pamflete la adresa unor personalităţi ale exilului precum Monica Lovinescu sau Virgil Ierunca.

         Să revenim însă la Louis Aragon, căruia i s-au dedicat mai multe monografii în contextul trecerii a 30 de ani de la moartea sa. Una dintre ele, intitulată "Aragon. Un destin francez" este scrisă de un fost  comunist, Pierre Juquin, exclus în 1987 din Partidul Comunist Francez pentru că avea idei prea reformatoare. Cartea, calificată drept o "biografie-fluviu" este salutată de critică pentru numeroasele informaţii noi aduse despre poetul şi romancierul Louis Aragon, precum şi pentru încercarea de situare a sa în contextul geopolic total bipolar al acelor ani. Pierre Juquin declară despre scriitorul francez că a fost un "personaj tragic al tragediei comuniste". Aragon se dorea un Maiakovski al poeziei franceze, un revoluţionar şi un vizionar. Astăzi, însă, dacă multe dintre poemele sale continuă să emoţioneze, unele sunt adevărate exemple de orbire şi stupiditate. Cum ar fi poemul intitulat "Frontul roşu", un poem scris în anii 30 pentru glorificarea poliţiei politice staliniene. Chiar şi în Uniunea Sovietică nu cred că au fost mulţi poeţii proletcultişti care să-şi fi intitulat poemele "Trăiască KGB-ul, figură dialectică a eroismului". Oare ce se întîmpla în mintea acestui om talentat, care nu era în nici un fel ameninţat de puterea de la Moscova, cînd spunea, citez dintr-un alt text din respectivii ani: "Cînd femeia iubită îmi va dărui un copil, primul cuvînt pe care am să-l învăţ să-l rostească este Stalin"?

         Biograful lui Aragon afirmă că mai tîrziu, cînd şi-a republicat poemele şi articolele din anii 30, marele poet francez s-a îngrozit el însuşi de ceea ce scrisese. Contemporanii l-au criticat de altfel copios pentru dogmatismul său iar Pierre Juquin spune într-un interviu că Louis Aragon a fost, alături de Victor Hugo et Jean Jaurès, omul de stînga francez cel mai insultat.

         Ciudat personajul, într-adevăr, dacă ţinem cont că tot el este autorul unora dintre poemele cele mai traspuse pe muzică şi cîntate de artişti precum Jean Ferrat, Georges Brassens sau Léo Ferré. Iar astăzi romanele sale sunt publicate în prestigioasa colecţie Pléiade a editurii Gallimard. Recent, însă, a provocat un început de scandal dar mai ales multe comentarii copioase în culisele literare apariţia unui eseu despre Aragon, tot la editura Gallimard. Eseul se numeşte "Confuzia de genuri" şi este semnat de Daniel Bougnoux, omul care s-a ocupat de altfel de publicarea Operelor complete ale lui Aragon în colecţia Pléiade. Un capitol din această carte a trebuit să fie scos întrucît nu i-a plăcut celui care este executorul testamentar al lui Aragon, poetul Jean Ristat. In respectivul capitol era descrisă, s-ar părea, o scenă din viaţa amoroasă destul de complicată a lui Aragon. Pentru că marele poet, cel care a scris poeme de dragoste nemuritoare pentru femeia vieţii sale, Elsa Triolet, avea şi înclinaţii homosexuale. 

Citeste si alte articole pe:  http://www.rfi.ro/articol/special-paris/cind-un-mare-poet-francez-scria-ode-stalin

Citit 2762 ori

Lasă un comentariu

Facebook
Hoteluri

Căutaţi hoteluri

Data Check-in

calendar

Data Check-out

calendar
Login


Login cu Facebook
Curs Valutar
Bucuresti
Paris
Youtube

Urmareste-ne si pe Youtube!

Donatii

Inca de la infiintare, acest proiect a avut un singur scop, sa ajute romanii care vor sa ajunga in Franta sau care sunt deja pe aici, dar ca sa putem ajuta mai depare si sa dezvoltam acest proiect, avem nevoie de fonduri. Daca v-am fost de folos sau daca si dumneavoastra doriti sa ajutati pe cineva, puteti dona orice suma de bani incepand de la 1Euro. Aveti nevoie doar de un Card Bancar si sa apasati pe butonul "Donate", iar de restul se ocupa echipa eFranta. Toate platile sunt securizate. Va multumim de sprijin. 

 

Top