Muzeul Luvru de la Lens

Muzeul Luvru de la Lens

Muzeul Luvru are un frate mai mic în nordul Franţei. O secţie a celebrului muzeu parizian a fost inaugurată marţi de presedintele François Hollande în oraşul Lens din nordul Franţei, aflat la o oră de tren de Paris şi pe vremuri centru important de minerit.

De altfel la sosirea sa în clădirea noii instituţii culturale, şeful statului a fost întâmpinat de personalităţi politice locale dar si de un grup de foşti mineri. Circa 200 de opere de artă vor putea fi admirate de public în acest muzeu care a costat mai bine de 150 de milioane de euro.  Un mini-Luvru la Lens este un pariu nebunesc, comentatorul de la Le Monde vorbeşte chiar despre "un loc ciudat pentru o revoluţie". Mai toţi specialiştii reamintesc că în oraşul nordic al Franţei preocuparea principalà nu este cultura ci găsirea unui loc de muncă.

De altfel pentru cei mai defavorizaţi, intrarea este gratuită în noul templu cultural. În 2003 când Henri Loyrette, directorul celui mai mare muzeu din lume, a anunţat deschiderea unei "antene" regionale a muzeului Luvru, candidaturile au fost numeroase. Când un an mai târziu numele de Lens "a ieşit din pălărie" după insistenţele şi lobyul preşedintelui socialist al regiunii, mulţi au zâmbit ironic, au fost sceptici. Orăşelul de 36 de mii de locuitori, unul dintre cele mai sărace din Franţa, marcat de crize succesive, a câştigat totuşi în faţa vecinilor săi mult mai cunoscuţi precum Lille sau Arras. Poate tocmai de aceea fost localitate minieră a fost aleasă, ne dă de înţeles Henri Loyrette:

Lens a trăit toate crizele, toate conflictele. Oraşul a fost complet distrus în primul război mondial, apoi a suferit din cauza crizei cărbunelui din anii '60 - '70. Bazinul minier de aici, încearcă acum să se revitalizeze. Cert, avem toţi în memorie modelul muzeului Guggenheim de la Bilbao dar la Lens nu avem numai asta. Cred că amplasarea muzeului Luvru aici este ceva extrem de important şi de glorios, atât pentru noi cât şi pentru întreaga zonă.

Povestea muzeului a început aşadar acum aproape un deceniu. De la depunerea candidaturii în 2003 şi până azi drumul a fost lung, anevoios, motiv deci de uşurare pentru patronul "marelui" Luvru fără de care filiala n-ar fi văzut lumina zilei:

E un moment extraordinar pe care-l aşteptam de multă vreme, azi proiectul  capătă în sfârşit viaţă. Creearea acestui muzeu se datorează în primul rând voinţei noastre de a reda vocaţia naţională muzeului Luvru. Muzeul Luvru este un muzeu naţional, nu e numai un muzeu parizian, e un muzeu ale cărui colecţii, cunoştinţe, competenţe se adresează întregii naţiuni. E adevărat că de-a lungul secolelor 18 şi 19 Luvrul a avut o politică puţin indolentă vizavi de regiunile Franţei. În finalizarea proiectului de aici a cântărit apoi şi dorinţa statului, a ministerului culturii de a da un nou imbold politicii de descentralizare.

Dacă astăzi muzeul Luvru-Lens are mulţi "naşi" politici care-l revendică - fostul preşedinte Jacques Chirac, fostul ministru al culturii Jack Lang - este şi pentru că secţia are mare potenţial. Clădirea superbă din fier şi sticlă - realizată de un cabinet japonez de arhitectură - care adăposteşte pe 3600 de metri pătraţi filiala regională a muzeului Luvru este amplasată pe o fostă intrare de mină, în spatele unor peisaje şi instalaţii miniere clasate recent în patrimoniul mondial UNESCO. Xavier Dectot este  curatorul noii instituţii culturale:

Linia generală a muzeului Luvru-Lens este deschiderea sa, dimensiunea sa umană, faptul că este în legătură, în contact direct şi permament cu publicul. Există deci pe lângă dimensiunea pedagogică, o dimensiune umană, o voinţă de a fi un muzeu deschis, vizibil şi un muzeu în care angajaţii să poată comunica în permanenţă cu vizitatorii

În interior, desfăşurate în mod inedit într-o unică aşa-zisă "galerie a timpului" ceva mai mult de 200 de exponate - mai exact 207 - aduse direct din rezervele sau sălile muzeului Luvru din Paris. Sculputuri greceşti şi egiptene, tablouri de Ingres, da Vinci, Raphaël sau Delacroix, localnicii sau turiştii au ce vedea la Lens în "galeria timpului" cât şi în expoziţia temporară dedicată acum, la deschidere, "Renasterii". Jucând la maximum cartea proximităţii, vizitatorii de la Lens vor putea avea acces chiar şi în culise, îi vor putea vedea la lucru pe restauratorii operelor de artă. Opere care vor sta în medie 5 ani la Lens înainte de a fi "schimbate" cu unele "proaspete" venite de la muzeul-mamă din Paris.

Regiunea Nord-Pas-de-Calais care a investit aproape 60 la sută din cele peste 150 de milioane de euro necesare proiectului, mizează pe o 500 de mii de viztatori. Noul muzeu speră să urmeze calea bătută de două dintre modelele sale instalate tot în regiuni economice defavorizate. Muzeul Guugenheim de la Bilbao aflat într-un fost bazin siderurgic al ţării bascilor şi filiala din Metz a muzeului Beaubourg aflată într-o fostă regiune siderurgică din estul Franţei.

Citeste tot articolul:  http://www.rfi.ro/articol/special-paris/muzeul-luvru-lens

Citit 1139 ori

Lasă un comentariu

Facebook
Hoteluri

Căutaţi hoteluri

Data Check-in

calendar

Data Check-out

calendar
Login


Login cu Facebook
Curs Valutar
Bucuresti
Paris
Youtube

Urmareste-ne si pe Youtube!

Donatii

Inca de la infiintare, acest proiect a avut un singur scop, sa ajute romanii care vor sa ajunga in Franta sau care sunt deja pe aici, dar ca sa putem ajuta mai depare si sa dezvoltam acest proiect, avem nevoie de fonduri. Daca v-am fost de folos sau daca si dumneavoastra doriti sa ajutati pe cineva, puteti dona orice suma de bani incepand de la 1Euro. Aveti nevoie doar de un Card Bancar si sa apasati pe butonul "Donate", iar de restul se ocupa echipa eFranta. Toate platile sunt securizate. Va multumim de sprijin. 

 

Top